Comertul si business-ul in Canada


Satul pana peste gat de comertul si serviciile din comunism (simtite din plin mai ales in ultimii ani "de aur" in Romania), ca si de cel post-revolutionar (unde vanzatorii continua sa fie platiti la ora si nu in functie de cat vand, iar vanzatoarele sunt angajate pe baza de fund si nu de amabilitate si competenta), am sperat sa gasesc aici in capitalismul adevarat calitatea produsului dublata de garantie, atentia cuvenita clientului, corectitudinea firmei fata de produsul vandut..

Ei bine, desi business-ul si comertul capitalist functioneaza incomparabil mai bine (adica mai normal) decat cel romanesc, nu este nici pe departe atat de corect pe cat mi-am inchipuit! De fapt, dupa impresia mea comertul capitalist este cea mai mare minciuna intalnita in capitalism! (stiu ca pare exagerat, mai ales pt cei care n-au avut sansa sa iasa din tara, sau sunt aici de numai 1-2 ani). Cu toate acestea, comertul reprezinta motorul economiei, mai exact reprezentand cca 2/3 din aceasta! Cu alte cuvinte, daca n-ar exista cumparatorii (multi dintre ei cumparand pe datorie), practic economia canadiana (ca si cea americana de altfel) ar paraliza!

Aceasta minciuna se bazeaza in primul rand pe dorinta de profit. Minciuna ar putea fi clasificata de doua feluri:

  • minciuna reclamei prin omisiunea totala (cea mai raspandita) sau partiala (adica inclusa in reclama, dar cu litere foarte mici);

  • minciuna prin nerespectarea conditiilor contractuale (uneori cu nonsalanta, explicata probabil de legislatia slaba).

    Cateva exemple:

  • Prima minciuna comerciala intalnita in Canada: preturile sunt afisate fara sa includa taxele. De exemplu, in Ontario ceea ce apare pe raft cu pretul de 100$, costa de fapt 115$ (dupa taxele provinciale si de guvern in total 15%).

  • A doua minciuna dupa parerea mea o reprezinta preturile de genul 99$ (sau 99.99$). Desi unii zic ca ajuta vanzarea prin iluzia pretului mai mic, eu unul o consider o minciuna!

  • O familie de romani emigranti proaspat sosita in Canada isi cumpara un televizor de firma de la un magazin central din orasul in care locuim, platind un acont si urmand ca sa plateasca restul la livrarea acestuia acasa (ce serviciu civilizat, dom'ne)! Dupa o saptamana respectiva firma da faliment, iar oamenii raman si cu banii dati, si fara televizor!

  • Unele produse (de exemplu mobila, saltele, etc) pretind garantii de 20-30 de ani sau chiar "pe viata"! Clientul cumpara, presupunand calitatea de necontestat a produsului. Cunoscand instabilitatea business-ului in societatea de piata (unde firma care intra in pierdere se inchide), ma intreb cate dintre aceste firme vor mai si exista peste 20-30 de ani..

  • Cautand o antena TV de satelit, m-am bucurat cand in colt a aparut un anunt "Grand Opening - 500 TV Satellite Chanels". Cam intr-o luna s-a deschis, apoi am intrat si am intrebat cat costa. Chinezul care vindea mi-a aratat cateva canale receptionate de cele doua antene, apoi mi-a spus pretul: 1400 $Can pe 3 ani. Parea cam mult, dar dupa ce a facut socoteala pe calculator iesea vreo 38$/luna, adica mai ieftin decat la cablu (unde pt acelasi pret capeti doar cca 20 de canale). Noroc ca n-am cumparat, pt ca din balcon nu vad sudul. Ei bine, dupa doar o luna magazinul respectiv a disparut (desi a uitat sa anunte "grand closing" :-) iar la TV am vazut vreo doua reportaje din care reiesea ca afacerea respectiva era ilegala, pt ca receptiona sateliti americani, cu care canadienii nu aveau incheiat nici un contract! Ma intreb cati dintre cei care au platit pe 3 ani au mai si vazut (macar o parte din) bani inapoi?!

  • Proaspatul emigrant, cu sperante mari dar fara servici, tot cautand in ziare dupa job (dar am vazut chiar si anunturi din placute de plastic afisate in oras la semafoare - si chiar ma intreb daca or plati ceva taxa de afisaj!) intalneste zeci de anunturi de genul "Castigati 1000$ pe saptamana stand acasa! Pentru informatii, trimiteti plic autotimbrat la adresa casuta postala ... sau sunati la nr de telefon ...". Neavand alta oferta de lucru, bietul om de buna credinta trimite scrisori, al caror raspunsuri suna cam la fel: "Achitati 30$Can si veti primi informatii despre acest extraordinar business". Personal nu am mers mai departe, dar presupun ca raspunsul va fi o brosurica prin care se desconspira formula magica: "Faceti si voi ca noi si astfel veti castiga bani" pe seama altor fraieri :-)

    Un fost coleg de servici emigrant a sunat la un nr de telefon din asta, apoi s-a trezit supra-taxat de serviciul telefonic public: in timpul in care statuse la telefon sa asculte robotul respectiv (din care oricum nu cred ca a inteles vreun ceva concret), minutele treceau iar telefonul era suprataxat. Degeaba a sunat ulterior la Bell (firma de telefoana canadiana) sa incerce sa le explice ca nu i-a spus nimeni ca-l va costa atat sau sa-i intrebe cum de-si permit sa colaboreze cu asemenea business-uri, nu l-au inteles, atata vreme cat Bell-ul facea bani de pe urma acestor "businessuri" care la randul lor fac bani de pe seama bietilor oameni... Dupa parerea firmei Bell, acest lucru este legal!

    Cand am auzit prin 97 in Romania de la un roman american formula "o sa-l sun pe agentul meu sa comand bilete pt avion" m-am gandit ce serioasa poate sa fie treaba, si cat de important trebuie sa fie clientul aici! Ei bine, iata un caz concret:

  • O familie de prieteni comanda doua bilete de avion pt Romania printr-o agentie de turism cu sediul in Canada, achita pretul (vreo 2500 $Can) si "cumpara" (de fapt doar rezerva) doua bilete. Cu vreo saptamana inainte de plecare agentul ii suna sa-i anunte ca din motive independente de agentie trebuie sa mai scoata din buzunar inca vreo 800$.. Oamenii se enerveaza pe drept cuvant si ii cer sa le anuleze tranzactia si sa le returneze banii, urmand sa-si cumpere bilete printr-o alta agentie. Respectivul agent refuza, chiar sub amenintarea ca va fi dat in judecata, ceea ce s-a si intamplat. In sfarsit, dupa cca doi ani (timp in care agentul sfideaza curtea prin neprezentari repetate) justitia canadiana hotaraste ca agentia sa le returneze banii (cca 2500$), deci "s-a facut dreptate".

    Totusi, se pare ca si in Canada, de la o simpla hotarare pe hartie si pana la punerea ei in aplicare este cale foarte lunga! Dupa aproape 3 ani de cand bietii oameni au fost furati de cca 2500$, nu au putut sa-si recupereze decat 50$! De ce doar atat? Pentru ca firma respectiva intre timp a dat faliment, iar justitia, in inteleapta ei hotarare, a decis ca agentul sa le plateasca lunar cate 50$ (pana la acoperirea sumei totale), dar si aceasta hotarare a fost sfidata de respectivul individ!

    Al doilea motiv pentru care mi-am parasit tara natala in 97 a fost lipsa justitiei. Atunci mi-am zis ca intr-o tara in care nu exista justitie, nimic nu exista! Din pacate acest caz ma pune serios pe ganduri despre justitia din noua mea tara adoptiva, Canada. Chiar daca aici justitia nu poate fi atat de compromisa ca in Romania, abuzul facut de un om care se ascunde sub masca unui business si poate ramane astfel nepedepsit reprezinta cred un serios semnal de alarma referitor la puterea justitiei si increderea in aceasta!

    Anul trecut mi s-a intamplat si mie un caz asemanator cu o alta agentie de turism: am comandat si rezervat bilete pt Romania la un anumit pret, iar cand trebuia sa merg sa le ridic peste o saptamana agenta mi-a cerut 200$ in plus! Am refuzat, anuland rezervarea (noroc ca nu platisem cash, ci prin carte de credit) si am cumparat bilete de la altii. Asa incat am mai invatat un truc al comertului capitalist: clientul este atras (de fapt mintit) cu un pret mai mic, apoi cand trebuie sa ridice produsul (dupa ce bate drumul pana la firma sau aflat in criza de timp) afla ca pretul este mai mare!


  • Proaspat sosit in Canada in 97 si fara prea multi dolari in buzunar am avut un noroc extraordinar (de fapt mi-a ajutat Dumnezeu) sa-mi gasesc primul job dupa numai o saptamana! Se termina o viata amarata, si incepea una noua, unde ma asteptam ca pregatirea si competenta intelectualului sa fie recunoscute. Dintr-un amarat de "cersetator" roman, cu salariu mereu in jur de 70-80 $US si locuind 6 ani in gazda in "scumpa" noastra capitala, devenisem "Internet Developer" la o firma mica cu nume maret in Canada!

    Desi salariul era cam la jumatate dintr-un salariu de programator (primeam cam 1400 $Can lunar in mana), l-am acceptat fara discutii, si chiar l-am respectat sincer pe noul meu sef, care se mandrea ca a adus in echipa un doctor in matematici! Desi intre altele lasasem in urma o meserie pe care am iubit-o, era un inceput de viata noua pentru mine, cu multe sperante, si deci eram dispus sa fac acest compromis.

    Treaba a mers bine primele 3 luni, am invatat cateva lucruri noi, iar noul produs la care lucram (vreo 3-4 oameni doar) l-am terminat practic in numai trei luni! Ba am lucrat chiar si peste program, si am fost platit corect in plus, la fiecare doua saptamani cand venea cecul meu de acum in dolari! Seful a fost extraordinar, cand dupa nici trei luni a acceptat sa-mi dea o luna vacanta pentru a merge in Romania, de data asta pentru prima oara ca turist..

    Cand m-am intors din tara, treaba a inceput sa scartaie, adica investitorul care ne platise pana atunci n-a mai vrut sa continue, iar mica noastra firma a ramas practic fara alte surse de finantare si a inceput sa nu ne mai plateasca la timp sau cu intreg salariul. Pentru ca la inceput m-am atasat de sef si de noul meu loc, am refuzat sa cred ca poate fi rau, si am decis sa raman (desi avusesem o alta posibila oferta mai buna), fara regrete nici chiar daca banii se lasau asteptati.. (e drept ca nici nu mai munceam ca la inceput, ci din nou mai "pe romaneste" :-)

    Aproape in fiecare saptamana seful ne promitea ca "will be OK" si ca va face rost de bani (in tot acest timp cautand insistent diverse variante, inclusiv noi investitori pt noul produs), promitandu-ne ca ne va plati din urma. Dar timpul a trecut, iar banii veneau cam pe jumatate, asa incat am decis sa incep sa-mi caut din nou de lucru.. Abia dupa vreo 2-3 luni mi-am gasit un nou job, si am fost nevoit sa-mi iau la revedere de la omul care avusese incredere intr-un emigrant, angajandu-l din primul interviu, dupa doar o saptamana!

    Afara de amintiri, la primul meu job canadian am pierdut vreo 7000 $Can in total, adica datoriile in cele 6 luni in care am fost platit cam pe jumatate.. A fost prima mea experienta negativa canadiana, din care am invatat, asa cum zicea un prieten mai cu experienta decat mine, ca "viata si jobul aici sunt ca pe valuri". In loc de acel salariu-restanta, seful ne-a oferit la toti (3 care-am mai ramas) niste "options", niste hartii prin care dupa vreo 3 ani ne dadea dreptul sa cumparam actiuni la firma care de fapt daduse faliment :-)

    Lasand insa amintirile deoparte, cred ca pentru business-uri (small sau corporate) este o "moda" aici intrarea in faliment, urmata de schimbarea numelui, cand treaba nu mai merge bine! Ati ghicit, tot un fel de "aceeasi Marie cu alta palarie" :-) Desi nu cunosc legea falimentului, presupun ca le ofera multe avantaje, intre care si acela de a se sustrage de la restante chiar in mod "legal" in justitie! Deci practic firma isi schimba numele, iar cei pagubiti platesc!

    Si un exemplu (desi nevinovat in sine): mai acum vreun an toata lumea deplangea "Canada 3000", o mare firma de transport aerian care a fost nevoita sa declare faliment, dand afara vreo 4000 de oameni si vanzand vreo 20 de aeronave.. Dar imediat dupa asta au si aparut alte trei noi firme (Tango, Jazz si JetsGo), probabil avand aceiasi manageri ca si defuncta Canada 3000 si aceleasi avioane, cu cioara, pardon coada vopsita cu noile nume!